.claude/rules/
Un folder cu reguli care se încarcă doar când Claude lucrează în anumite fișiere. Ca o notiță lipită doar pe sertarul la care se referă.
Din modulul 02 · CLAUDE.md: memoria proiectului →Un folder cu reguli care se încarcă doar când Claude lucrează în anumite fișiere. Ca o notiță lipită doar pe sertarul la care se referă.
Din modulul 02 · CLAUDE.md: memoria proiectului →Un fișier ascuns în proiect unde stau parolele și cheile secrete. Nu se pune niciodată în git și e bine să-i interzici lui Claude să-l citească.
Din modulul 03 · Permisiuni: ce are voie Claude →O listă cu fișierele pe care git trebuie să le ignore. Ce scrii acolo nu ajunge în istoric și nici la colegi, de exemplu setările tale personale.
Din modulul 02 · CLAUDE.md: memoria proiectului →Fișierul din proiect în care scrii ce servere MCP (conexiuni spre alte aplicații) folosește echipa. Parolele nu se scriu în el, ci se iau din variabile de mediu.
Din modulul 08 · MCP: legătura cu alte aplicații →Comanda care golește conversația curentă și începe de la zero. Folosește-o când treci la o sarcină nouă: Claude lucrează mai bine și costă mai puțin.
Din modulul 01 · Cum vorbești cu Claude →Comanda care rezumă conversația lungă de până acum, ca să elibereze loc. Poți spune ce să păstreze, de exemplu „/compact păstrează deciziile despre API”.
Din modulul 04 · Metoda de lucru, pas cu pas →Comanda prin care Claude cercetează proiectul și scrie singur un prim fișier CLAUDE.md, pe care apoi îl scurtezi și îl corectezi.
Din modulul 02 · CLAUDE.md: memoria proiectului →Un mod de lucru în care Claude modifică fișierele fără să te mai întrebe, dar cere încă voie înainte să ruleze comenzi.
Din modulul 03 · Permisiuni: ce are voie Claude →Un program cu inteligență artificială care nu doar răspunde, ci și face pași singur: citește fișiere, rulează comenzi, modifică. Tu dai sarcina, el o duce la capăt.
Din modulul 00 · Instalare și primii pași →O bibliotecă (cod gata scris) cu care programatorii pun „motorul” lui Claude Code în propriile lor aplicații.
Din modulul 10 · Claude pe pilot automat →Lista cu acțiunile pe care Claude le poate face fără să te întrebe, de exemplu rularea testelor. Ca o listă cu musafirii care intră fără să sune.
Din modulul 03 · Permisiuni: ce are voie Claude →Felul în care două programe vorbesc între ele. E ca meniul unui restaurant: arată ce poți cere și ce primești înapoi.
O parolă lungă care îi dă unui program acces la un serviciu, de exemplu la Claude. Plătești după consum. Se ține secretă, ca un PIN.
Din modulul 00 · Instalare și primii pași →Unul dintre „limbajele” în care scrii comenzi în terminal. Când vezi „Bash(...)” în setări, e vorba de comenzile pe care Claude le poate rula.
Un loc organizat unde o aplicație își păstrează datele, ca un dulap cu sertare etichetate: utilizatori, comenzi, produse.
Din modulul 08 · MCP: legătura cu alte aplicații →O variantă separată a proiectului în git, unde lucrezi la ceva nou fără să strici varianta principală. Nu e o copie în alt folder: într-un folder ești pe un singur branch odată. Când ești mulțumit, unești branch-ul cu varianta principală.
Din modulul 04 · Metoda de lucru, pas cu pas →Pasul în care codul scris de om e „asamblat” într-o formă gata de rulat. Dacă build-ul pică, ceva din cod nu se potrivește.
Modul în care Claude face orice fără să mai întrebe. Periculos: se folosește doar într-un container izolat, fără date importante.
Din modulul 03 · Permisiuni: ce are voie Claude →Situațiile neobișnuite la care un program poate greși: o listă goală, numărul zero, un text foarte lung. Testele bune le verifică.
Un punct salvat automat înainte ca Claude să modifice fișiere. Te poți întoarce la el, ca la „Undo”, dar nu înlocuiește git.
Din modulul 04 · Metoda de lucru, pas cu pas →Un robot care rulează automat verificări (teste, review) de fiecare dată când cineva trimite cod nou pe GitHub.
Din modulul 10 · Claude pe pilot automat →Asistentul Anthropic care lucrează direct în proiectul tău: citește fișiere, rulează comenzi și scrie cod, cerându-ți voie înainte.
Din modulul 00 · Instalare și primii pași →Varianta personală a lui CLAUDE.md, doar pentru calculatorul tău. Nu se trimite la colegi, de exemplu „răspunde-mi în română”.
Din modulul 02 · CLAUDE.md: memoria proiectului →Un fișier text pe care Claude îl citește la începutul fiecărei sesiuni. E ca o fișă de instrucțiuni lipită pe frigider pentru un coleg nou.
Din modulul 02 · CLAUDE.md: memoria proiectului →Un program pe care îl folosești scriind comenzi în terminal, nu dând click. „claude” și „gh” sunt CLI-uri.
Un număr pe care un script îl dă la final ca să spună cum a mers: 0 înseamnă „totul e bine”, 2 înseamnă (la hooks) „oprește acțiunea”.
Din modulul 07 · Hooks: acțiuni automate →O salvare a proiectului în git, cu un mesaj care spune ce s-a schimbat. Ca o salvare într-un joc, la care te poți întoarce oricând.
Din modulul 04 · Metoda de lucru, pas cu pas →Un „calculator în cutie”, izolat de restul sistemului. Ce se strică acolo nu atinge fișierele tale reale.
Din modulul 03 · Permisiuni: ce are voie Claude →Tot ce „ține minte” Claude în conversația curentă: mesaje, fișiere citite, rezultate. Are loc limitat, ca o masă de lucru: prea aglomerată, lucrezi prost.
Din modulul 04 · Metoda de lucru, pas cu pas →O regulă de scriere a mesajelor de commit, cu un cuvânt la început: „feat:” pentru ceva nou, „fix:” pentru o reparație, „docs:” pentru documentație.
Din modulul 04 · Metoda de lucru, pas cu pas →Căutarea și repararea unei greșeli din program: reproduci problema, găsești cauza, o corectezi și verifici.
Lista cu acțiunile pe care Claude nu are voie să le facă niciodată, de exemplu să citească parolele. Interdicția câștigă mereu.
Din modulul 03 · Permisiuni: ce are voie Claude →Cod scris de alții pe care proiectul tău îl folosește, ca piesele cumpărate de la magazin pentru o mobilă.
Publicarea proiectului, ca să-l poată folosi alții, de exemplu punerea unui site pe internet.
Un mic server pornit pe calculatorul tău, ca să vezi site-ul în browser în timp ce lucrezi la el (de obicei la localhost).
Lista exactă a modificărilor: ce rânduri s-au șters și ce rânduri s-au adăugat. Citește-l înainte să accepți schimbările.
Din modulul 04 · Metoda de lucru, pas cu pas →O „adresă” a unui server la care un program poate trimite o cerere, de exemplu POST /users pentru a crea un utilizator.
O opțiune adăugată la o comandă, care începe cu „-” sau „--”. De exemplu, în „claude --model opus”, „--model” e un flag.
Din modulul 10 · Claude pe pilot automat →Un dosar în calculator în care stau fișiere și alte foldere. Un proiect este, de fapt, un folder.
Un program care aranjează automat codul (spații, rânduri, ghilimele), ca să arate îngrijit și la fel peste tot.
Din modulul 07 · Hooks: acțiuni automate →Câteva rânduri de setări la începutul unui fișier, între două linii „---”. Spun, de exemplu, numele și descrierea unui skill.
Din modulul 05 · Skills: rețete reutilizabile →Programul oficial GitHub pentru terminal. Cu el, Claude poate citi issues și poate deschide pull requests.
Din modulul 04 · Metoda de lucru, pas cu pas →Un program care ține istoricul proiectului: fiecare salvare (commit) rămâne și te poți întoarce la ea. Ca salvările dintr-un joc.
Din modulul 04 · Metoda de lucru, pas cu pas →Un site unde îți păstrezi proiectele git online, lucrezi cu alții și discuți modificările. Ca un Google Drive pentru cod.
Roboții de pe GitHub care pornesc singuri la anumite evenimente, de exemplu un PR nou, și rulează pașii scriși de tine, inclusiv pe Claude.
Din modulul 10 · Claude pe pilot automat →Un tipar pentru a numi mai multe fișiere deodată. „*” înseamnă „orice”, iar „src/**” înseamnă „tot ce e în src, oricât de adânc”.
Din modulul 03 · Permisiuni: ce are voie Claude →Cel mai rapid și ieftin model Claude. Bun pentru sarcini simple, cum ar fi căutarea prin fișiere.
Din modulul 03 · Permisiuni: ce are voie Claude →Rularea lui Claude fără fereastra de chat: îi dai sarcina dintr-o singură comandă („claude -p”), o face, îți dă rezultatul și se oprește. Bun pentru automatizări.
Din modulul 10 · Claude pe pilot automat →O acțiune automată care pornește mereu la un anumit moment, de exemplu după fiecare editare. Ca o alarmă care sună garantat, fără să-și amintească cineva.
Din modulul 07 · Hooks: acțiuni automate →Un program de scris cod, cu multe ajutoare, de exemplu VS Code. Seamănă cu Word, dar pentru cod.
Din modulul 00 · Instalare și primii pași →Un bilet pe GitHub în care cineva descrie o problemă sau o idee. Fiecare are un număr, de exemplu #142.
Din modulul 08 · MCP: legătura cu alte aplicații →Un mic program pentru terminal care scoate o informație anume dintr-un text JSON. Hooks din starter kit au nevoie de el.
Din modulul 07 · Hooks: acțiuni automate →Un format de text pentru date și setări, cu acolade și perechi „nume”: valoare. Fișierele de setări ale lui Claude sunt în JSON.
Din modulul 03 · Permisiuni: ce are voie Claude →O verificare automată care caută greșeli mărunte și stil neîngrijit în cod, ca un corector ortografic pentru programe.
Adresa calculatorului tău. Un site deschis la localhost rulează doar la tine, nu pe internet.
Din modulul 08 · MCP: legătura cu alte aplicații →Un fișier generat automat care notează versiunile exacte ale pieselor folosite de proiect. Nu se editează de mână.
Din modulul 07 · Hooks: acțiuni automate →Un fel simplu de a scrie text formatat: „#” face un titlu, „-” face o listă. Fișierele .md, ca și CLAUDE.md, sunt Markdown.
Un catalog de plugin-uri, ținut într-un repository git, din care echipa instalează pachete cu o comandă.
Din modulul 09 · Plugins: pachete gata făcute →Un fel de adaptor universal prin care Claude se conectează la alte aplicații: GitHub, un browser, o bază de date, Notion.
Din modulul 08 · MCP: legătura cu alte aplicații →Un fișier care schimbă structura bazei de date, de exemplu adaugă o coloană. Odată aplicat, nu se mai modifică.
Un program care rulează cod JavaScript pe calculatorul tău, nu doar în browser. Multe unelte, inclusiv npm, au nevoie de el.
Din modulul 00 · Instalare și primii pași →Un „magazin” de piese de cod gata făcute pentru JavaScript, folosit din terminal. npx pornește o astfel de piesă fără s-o instalezi; pnpm e o alternativă la npm.
Din modulul 00 · Instalare și primii pași →Felul în care te conectezi la un serviciu dând click pe „Permite” într-o fereastră, fără să dai parola altui program.
Din modulul 08 · MCP: legătura cu alte aplicații →Cel mai puternic model Claude, dar și cel mai scump. Bun pentru planificare, arhitectură și probleme grele.
Din modulul 03 · Permisiuni: ce are voie Claude →Ce afișează sau întoarce un program după ce lucrează: un text, un rezultat, un mesaj de eroare.
O setare care schimbă felul în care îți răspunde Claude. De exemplu, în stilul Learning (de învățare) îți explică ce face și te lasă să scrii singur bucăți mici de cod.
Din modulul 11 · Trucuri de profesionist →Un tipar sau un mod obișnuit de a face ceva. Un anti-pattern e un obicei prost, care pare bun dar strică rezultatul.
Regulile care spun ce are voie Claude să facă singur, ce trebuie să te întrebe și ce îi e interzis. Ca cheile pe care i le dai unui meșter.
Din modulul 03 · Permisiuni: ce are voie Claude →Semnul „|” din terminal: ia ce a scris o comandă și îl dă mai departe altei comenzi, ca o țeavă între ele.
Din modulul 01 · Cum vorbești cu Claude →Un șir de pași automați care rulează unul după altul, de exemplu: verifică codul, rulează testele, publică.
Din modulul 10 · Claude pe pilot automat →Un mod în care Claude doar citește și propune un plan, fără să schimbe nimic. Îl corectezi înainte să înceapă lucrul.
Din modulul 04 · Metoda de lucru, pas cu pas →Un instrument care controlează un browser automat. Prin MCP, Claude poate deschide pagini, da click și face screenshot-uri.
Din modulul 08 · MCP: legătura cu alte aplicații →Un pachet care adună skills, subagenți, hooks și conexiuni MCP, ca să le instalezi dintr-o singură comandă. Ca o trusă de scule gata făcută.
Din modulul 09 · Plugins: pachete gata făcute →Mesajul în care îi spui lui Claude ce să facă. Cu cât e mai clar (ce, unde, limite, cum verifici), cu atât rezultatul e mai bun.
Din modulul 01 · Cum vorbești cu Claude →Un truc prin care cineva ascunde instrucțiuni într-o pagină sau un mesaj, sperând că Claude le va asculta. De aceea nu dai drepturi largi.
Din modulul 08 · MCP: legătura cu alte aplicații →O cerere de a adăuga modificările tale în varianta principală a proiectului, ca alții să le verifice înainte. Pe scurt: PR.
Din modulul 04 · Metoda de lucru, pas cu pas →Acces doar pentru citit, fără voie de a schimba ceva. Ca o vitrină: vezi, dar nu atingi.
Din modulul 08 · MCP: legătura cu alte aplicații →Rescrierea codului ca să fie mai clar și mai ordonat, fără să schimbi ce face programul.
Lista cu ce s-a schimbat într-o versiune nouă a programului, scrisă pentru cei care îl folosesc.
Din modulul 05 · Skills: rețete reutilizabile →Folderul unui proiect urmărit de git, cu tot istoricul lui. Pe scurt: repo.
Din modulul 04 · Metoda de lucru, pas cu pas →Verificarea codului de către altcineva (om sau Claude) înainte să fie acceptat, ca recitirea unui text de către un coleg.
Din modulul 06 · Subagents: ajutoare separate →Un spațiu izolat în care un program poate face ce vrea fără să atingă restul calculatorului, ca o cutie cu nisip pentru copii.
Din modulul 03 · Permisiuni: ce are voie Claude →Un fișier cu o listă de comenzi pe care calculatorul le rulează automat, una după alta, fără să le mai scrii tu de mână.
Orice informație care nu trebuie văzută de alții: parole, chei API, tokenuri. Nu se pune niciodată în git.
Din modulul 03 · Permisiuni: ce are voie Claude →Un program (sau calculator) care așteaptă cereri și răspunde la ele, de exemplu un site sau o conexiune MCP.
Din modulul 08 · MCP: legătura cu alte aplicații →O conversație cu Claude, cu tot ce s-a discutat în ea. Rămâne salvată și după ce închizi Claude, așa că o poți relua mai târziu (de exemplu cu „claude -c”). O sesiune nouă începe de la zero.
Din modulul 04 · Metoda de lucru, pas cu pas →Fișierul de setări al lui Claude Code: permisiuni, hooks, model. Varianta „.local” e doar pentru tine și nu ajunge în git.
Din modulul 03 · Permisiuni: ce are voie Claude →Programul din interiorul terminalului care înțelege și execută comenzile pe care le scrii.
O rețetă scrisă pe care Claude o urmează pentru un anumit tip de sarcină. Practic, e un folder cu un fișier SKILL.md în el. O pornești cu /nume sau o alege el singur.
Din modulul 05 · Skills: rețete reutilizabile →O comandă care începe cu „/”, scrisă în conversația cu Claude, de exemplu /clear sau /init.
Din modulul 05 · Skills: rețete reutilizabile →Modelul Claude „de zi cu zi”: echilibru bun între viteză, cost și calitate.
Din modulul 03 · Permisiuni: ce are voie Claude →Setul de tehnologii folosite într-un proiect, de exemplu „TypeScript + Node.js + PostgreSQL”.
Un rând de informații afișat jos în Claude Code: modelul, branch-ul, costul sesiunii.
Din modulul 11 · Trucuri de profesionist →Canalul pe care un program își scrie mesajele de eroare. La hooks, ce scrii aici ajunge la Claude ca explicație.
Din modulul 07 · Hooks: acțiuni automate →Canalul prin care un program primește date de la altul. Hooks primesc pe stdin detaliile acțiunii lui Claude.
Din modulul 07 · Hooks: acțiuni automate →Canalul pe care un program își scrie rezultatul obișnuit. Când rulezi o comandă, e ce vezi în terminal. La hooks, ce scrie hook-ul aici e citit de Claude Code (la pornirea sesiunii, de exemplu, ajunge la Claude).
Din modulul 07 · Hooks: acțiuni automate →Un ajutor separat al lui Claude, cu propria memorie de lucru. Primește o sarcină, o face deoparte și întoarce doar concluzia, ca un coleg trimis la arhivă.
Din modulul 06 · Subagents: ajutoare separate →Instrucțiunile de bază, ascunse, care îi spun unui agent cine este și cum să se poarte, înainte de orice mesaj al tău.
Din modulul 06 · Subagents: ajutoare separate →Un mod de lucru: întâi scrii testele care descriu ce trebuie să facă programul, apoi codul care le face să treacă.
Din modulul 04 · Metoda de lucru, pas cu pas →Fereastra în care scrii comenzi ca text, în loc să dai click. Pe Mac se numește Terminal, pe Windows folosești PowerShell.
Din modulul 00 · Instalare și primii pași →Un mic program care verifică automat că o parte din cod face ce trebuie. Testul „pică” dacă găsește o greșeală.
Din modulul 04 · Metoda de lucru, pas cu pas →O bucățică de text (cam un cuvânt scurt) cu care se măsoară cât citește și scrie Claude, deci și costul. Atenție: „token” mai înseamnă și o parolă de acces.
O unealtă pe care Claude o poate folosi: să citească un fișier (Read), să-l editeze (Edit), să ruleze o comandă (Bash).
O verificare automată care caută locurile în care codul amestecă lucruri nepotrivite, de exemplu un text acolo unde trebuia un număr.
Partea pe care o vede și o folosește omul: ecrane, butoane, formulare. Vine de la „user interface”, adică interfața cu utilizatorul.
O valoare cu nume pe care programele o citesc când pornesc. O poți seta în sistem (de ex. din terminal) sau în setările lui Claude (secțiunea „env”). Cheile secrete le ții doar pe calculatorul tău, niciodată în fișiere care ajung în git.
Din modulul 03 · Permisiuni: ce are voie Claude →Modul tău de lucru, pas cu pas. Pe GitHub, un workflow e și un fișier .yml care spune ce să facă roboții automat.
Din modulul 04 · Metoda de lucru, pas cu pas →O a doua copie de lucru a aceluiași proiect, în alt folder, ca două sesiuni Claude să lucreze în paralel fără să se încurce.
Din modulul 11 · Trucuri de profesionist →Un format de text pentru setări, bazat pe rânduri și spații la început. Fișierele GitHub Actions sunt scrise în YAML.
Din modulul 10 · Claude pe pilot automat →